incandescent - explicat in DEX

incandescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCANDESCÉNT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis.

incandescent (Dicționar de neologisme, 1986)
INCANDESCÉNT, -Ă adj. (Fiz.) În stare de incandescență. [Cf. fr. incandescent, it. incandescente].

incandescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCANDESCÉNT, -Ă adj. în stare de incandescență. (< fr. incandescent, lat. incandescens)

incandescent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incandescént, -ă adj. (lat. in-candéscens, -éntis. V. candid, candelă, candelabru, policandru, incendiŭ, încîntat). Albit de mare căldură, cum se face feru [!] cînd îl țiĭ în foc orĭ cum e flacăra. Fig. Aprins de pasiune: ochiĭ îĭ eraŭ incandescențĭ de furie.

incandescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incandescént adj. m., pl. incandescénți; f. incandescéntă, pl. incandescénte

incandescent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incandescent a. 1. încălzit până să devie alb; 2. fig. plin de foc, de însuflețire.