încălța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂLȚÁ, încálț, vb. I.
1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊
Tranz. Încalță copilul. 2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. –
Lat. incalceare.