inamic - explicat in DEX

inamic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).

inamic (Dicționar de neologisme, 1986)
INAMÍC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].

inamic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INAMÍC, -Ă I. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. adj. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)

inamic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
inamíc, inamici s. m. (intl.) polițist.

inamic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inamíc (i-na-/in-a-) adj. m., s. m., pl. inamíci; adj. f., s. f. inamícă, pl. inamíce

ĭnamic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭnamic, V. inimic.