înăcri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂCRÍ, înăcresc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) acri;
p. ext. a (se) strica, a (se) altera;
fig. (despre oameni) a deveni sau a face pe cineva să devină posac, ursuz. ◊
Expr. (
Refl.)
A i se înăcri (cuiva
sufletul de cineva sau de ceva) = a-i fi (cuiva) lehamite de cineva sau de ceva; a se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. –
În + acru.