imunologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMUNOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul imunității (
1). – Din
fr. immunologie.imunologie (Dicționar de neologisme, 1986)IMUNOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei și a medicinii care se ocupă cu studiul imunității. [Gen.
-iei. / < fr.
immunologie, cf. lat.
immunis – imun, gr.
logos – știință].
imunologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMUNOLOGÍE s. f. ramură care studiază fenomenele imunității și consecințele lor profilactice și terapeutice. (< fr.
immunologie)
imunologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IMUNOLOGÍE (‹
fr.; {i}
fr. immun[ité] „imunitate” +
gr. logos „studiu”)
s. f. Știință care se ocupă cu studiul reacțiilor organismului față de agenți infecțioși și de produsele lor toxice (în special în reacțiile dintre anticorpi și antigeni, deci imunitatea umorală), precum și cu aspecte ale
imunității celulare. Studiază și afecțiunile în care organismul produce anticorpi față de propriile sale celule (boli autoimune).
imunologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imunologíe s. f.,
art. imunología, g.-d. imunologíi, art. imunologíei