imunogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMUNOGENÉTIC, -Ă, imunogenetici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (
1).
2. Adj. Care ține de imunogenetică (
1). – Din
fr. immunogénétique, engl. immunogenetic(s).imunogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMUNOGENÉTIC, -Ă I.
adj. referitor la imunogenetică. II. s. f. disciplină care studiază reglarea genetică a proceselor imune, precum și modificările patologice ale acestora. (< fr.
immunogénétique, engl.
immunogenetic/s/)
imunogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMUNOGENÉTIC, -Ă, imunogenetici, -ce, adj. 2. Care ține de imunogenetică (
1). – Din
fr. immunogénétique, engl. immunogenetic(s).