impur - explicat in DEX

impur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanță (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

impur (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanțe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].

impur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus)

impur (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impúr, -ă adj. (lat. impúrus). Care nu e pur, care e alterat, necurat: apă impură. Fig. Obiceĭurĭ impure. Adv. În mod impur.

impur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impúr adj. m., pl. impúri; f. impúră, pl. impúre

impur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impur a. 1. necurat; 2. mânjit prin amestec; 3. fig. vițios, corupt.