impunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPÚNERE, impuneri, s. f. Acțiunea de
a (se) impune și rezultatul ei. ♦ (
Fin.) Operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit; (
concr.) impozit. –
V. impune.impunere (Dicționar de neologisme, 1986)IMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) impune; constrângere. ♦ Operație fiscală constând în stabilirea impozitelor; ♦ (
concr.) impozit. [<
impune].
impunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) impune; constrângere. ◊ impozit. (< impune)
impunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impúnere s. f.,
g.-d. art. impúnerii; pl. impúneri