împrumut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (
concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊
Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat. ◊
Expr. A fi ca de împrumut sau
apărea de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. ◊
Loc. vb. A da (sau
a lua)
cu împrumut = a împrumuta (
1).
2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă.
Împrumut lingvistic. –
Lat. in promutuum.