implica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPLICÁ, implíc, vb. I.
Tranz. 1. (La
pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din
fr. impliquer, lat. implicare.implica (Dicționar de neologisme, 1986)IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare.
2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [P.i.
implíc. / < fr.
impliquer, it., lat.
implicare].
implica (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< fr.
impliquer, lat.
implicare)
implica (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca.
Lat. implicare (
sec. XIX). –
Der. (din
lat.)
implicație, s. f. (acțiunea de a implica);
implicit, adj.implica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)implicá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
implícăimplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)implicà v.
1. a amesteca într’o afacere criminală;
2. a avea urmare.