implicit - explicat in DEX

implicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.

implicit (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].

implicit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)

implicit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IMPLICÍT, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.

implicit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*implícit, -ă adj. (lat. implicitus îld. implicátus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins în vorbă, dar nu în terminĭ formalĭ: libertatea e condițiunea implicită a responsabilitățiĭ morale. Încredere implicită, încredere dată fără examin [!] anterior. Voință implicită, care se manifestă maĭ mult pin [!] fapte de cît [!] pin vorbe. Propozițiune implicită, eliptică, exprimată pintr´un [!] singur cuvînt, ca: Fie! Sărițĭ! Adv. În mod implicit: ideĭe conținută implicit într´alta. – Și implicít (după fr.). V. explicit.

implicit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
implicít adj. m., pl. implicíți; f. implicítă, pl. implicíte

implicit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.