împiedica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I.
1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊
Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici.
A i se împiedica (cuiva)
limba = a nu putea articula bine sunetele.
A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦
Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește.
2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc.
3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [
Var.: (
reg.)
împiedecá vb. I] –
Lat. impedicare.