imperios - explicat in DEX

imperios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.

imperios (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea adv.) Neapărat trebuincios, absolut necesar. [Pron. -ri-os. / < lat. imperiosus, cf. fr. impérieux].

imperios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) absolut necesar, obligatoriu; stringent. (< fr. impérieux, lat. imperiousus)

imperios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperiós, -oásă adj. (lat. imperiosus, d. imperium, comandă). Căruĭa-ĭ place să comande, autoritar: copiiĭ aŭ adese-orĭ caracter imperios. Fig. Irezistibil, urgent: necesitate imperioasă. Adv. În mod imperios: a exige imperios o concesiune.

imperios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperiós (-ri-os) adj. m., pl. imperióși; f. imperioásă, pl. imperioáse

imperios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperios n. 1. cărui place a comanda: spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate imperioasă.

imperios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] — Din fr. impérieux, lat. imperiosus.