imperial - explicat in DEX

imperial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERIÁL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.

imperial (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERIÁL, -Ă adj. Referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. [Pron. -ri-al. / < lat. imperialis, cf. fr. impérial].

imperial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERIÁL, -Ă I. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. II. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor. (< fr. impérial, lat. imperialis)

imperial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperiál, -ă (lat. imperialis). De împărat saŭ de imperiŭ, împărătesc: coronă [!], demnitate imperială. S. m. pl. Soldațiĭ împăratuluĭ Germaniiĭ din seculu [!] XV pînă la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvaĭ [!] saŭ la un omnibus. Un pol imperial saŭ ca s. m. un imperial, V. pol 1. Adv. Împărătește, ca împărațiĭ. Fig. Fam. Foarte bine: a mînca, a cînta imperial.

imperial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperiál (-ri-al) adj. m., pl. imperiáli; f. imperiálă, pl. imperiále

imperial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperial a. împărătesc. ║ m. pl. od. trupele împăratului Germaniei ║ n. monedă rusească de aur în valoare de 10 ruble (cf. împărătesc).

imperial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERIÁL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] — Din fr. impérial, lat. imperialis.