imperfectiv - explicat in DEX

imperfectiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.

imperfectiv (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERFECTÍV, -Ă adj. (Despre aspectul verbelor; și s.n.) Care arată că acțiunea verbului se repetă sau este în curs de desfășurare. [< fr. imperfectif].

imperfectiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERFECTÍV, -Ă adj., s. n. (aspect al verbului) care arată că acțiunea se repetă sau este în curs de desfășurare. (< fr. imperfectif)

imperfectiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperfectív adj. m., f. imperfectívă; pl. f. imperfectíve

imperfectiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERFECTÍV, imperfective, adj. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. — Din fr. imperfectif