imperfectibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPERFECTÍBIL, -Ă, imperfectibili, -e, adj. Care nu este perfectibil. – Din
fr. imperfectible.imperfectibil (Dicționar de neologisme, 1986)IMPERFECTÍBIL, -Ă adj. Care nu este perfectibil. [Cf. fr.
imperfectible].
imperfectibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPERFECTÍBIL, -Ă adj. care nu este perfectibil. (< fr.
imperfectible)
imperfectibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*imperfectíbil, -ă adj. (d.
perfectibil). Care nu se poate perfecționa.
imperfectibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imperfectíbil adj. m.,
pl. imperfectíbili; f. imperfectíbilă, pl. imperfectíbileimperfectibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPERFECTÍBIL, -Ă, imperfectibili, -e, adj. Care nu este perfectibil. — Din
fr. imperfectible.