imperfecțiune - explicat in DEX

imperfecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.

imperfecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERFECȚIÚNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [Pron. -ți-u-, var. imperfecție s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio].

imperfecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERFECȚIÚNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio)

imperfecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperfecțiúne f. (lat. imperféctio, -ónis). Starea de a fi imperfect, incomplet. Defect fizic saŭ moral. – Și -écție.

imperfecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperfecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. imperfecțiúnii; (defecte) pl. imperfecțiúni

imperfecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperfecți(un)e f. 1. starea celui imperfect; 2. defect fizic sau moral.

imperfecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] —Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.