împerechea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦
Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [
Var.: (
reg.)
împărecheá vb. I] –
În + pereche.