imperceptibil - explicat in DEX

imperceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.

imperceptibil (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPERCEPTÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate percepe; (p. ext.) abia perceptibil. [Cf. fr. imperceptible].

imperceptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPERCEPTIBIL, -Ă adj. care nu poate fi perceput, abia observat; nesesizabil. (< fr. imperceptible)

imperceptibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imperceptíbil, -ă adj. (in- și perceptibil). Care nu se poate percepe (vedea orĭ auzi), ca microbiĭ orĭ un sunet foarte slab. Fig. Foarte mic: progres imperceptibil. Adv. În mod imperceptibil.

imperceptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imperceptíbil adj. m., pl. imperceptíbili; f. imperceptíbilă, pl. imperceptíbile

imperceptibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imperceptibil a. 1. care nu poate fi zărit: animalcul imperceptibil; 2. care scapă simțurilor, minții: sunet imperceptibil.

imperceptibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. — Din fr. imperceptible.