impas - explicat in DEX

impas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.

impas (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPÁS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].

impas (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)

impas (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impás n., pl. urĭ și e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. Înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără ĭeșire. Fig. Pozițiune dificilă orĭ periculoasă: nu știŭ cum să ĭes din acest impas.

impas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impás s. n., pl. impásuri

impas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impas n. 1. Ulicioară fără ieșire; 2. fig. situațiune din care nu se poate ieși.

impas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. — Din fr. impasse.

impas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPAS ÍBIL, -Ă, impasibili, -e, adj. Nepăsător, indiferent. — Din fr. impassible, lat. impassibilis.