imparitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPARITÁTE s. f. Însușirea, calitatea de a fi impar; inegalitate, nepotrivire. – Din
fr. imparité.imparitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMPARITÁTE s.f. Neegalitate; nepotrivire. [Cf. fr.
imparité].
imparitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPARITÁTE s. f. însușirea de a fi impar; inegalitate. (< fr.
imparité, lat.
imparitas)
imparitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*imparitáte f. (lat.
impáritas, -átis). Caracteru de a fi impar saŭ inegal:
imparitate de voturĭ. V.
paritate.imparitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imparitáte s. f.,
g.-d. art. imparitắțiiimparitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPARITÁTE s. f. Însușirea, calitatea de a fi impar; inegalitate, nepotrivire. — Din
fr. imparité.