imparisilabic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din
fr. imparisyllabique.imparisilabic (Dicționar de neologisme, 1986)IMPARISILÁBIC, -Ă adj. (
Despre cuvinte) Care nu păstrează același număr de silabe în tot cursul declinării. [Cf. fr.
imparisyllabique].
imparisilabic (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPARISILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care nu păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr.
imparisyllabique)
imparisilabic (Dicționaru limbii românești, 1939)*imparisilábic, -ă adj. (d.
impar și
silabic).
Gram. lat. și
vgr. Se zice de cuvintele de declinarea a treĭa care aŭ la genitiv o silabă saŭ doŭă maĭ mult de cît [!] la nominativ, ca:
rex, regis, rege;
iter, itineris, drum. – Se zice și
imparisílab saŭ
-áb.imparisilabic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imparisilábic adj. m.,
pl. imparisilábici; f. imparisilábică, pl. imparisilábiceimparisilabic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imparisilabic a. se zice de numele cari, in declinațiune nu conservă acelaș număr de silabe:
vorbe imparisilabice.imparisilabic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. — Din
fr. imparisyllabique.