împărăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊
Împărăția cerului = rai.
2. Faptul de a împărăți; stăpânire.
3. (
Înv.) Împărat; sultan. ◊
Expr. Împărăția-ta (sau
-voastră), formulă de adresare către un împărat. –
Împărat +
suf. -ie.