împământeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV.
1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean.
V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor.
3. Tranz. și
refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. –
În + pământean.