impacientà - explicat in DEX

impacienta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

impacienta (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

impacienta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)

impacienta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!impacientá (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacienteáză

impacientà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impacientà v. a pierde răbdarea.

impacienta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] — Din fr. impatienter.