impacientare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [
Pr.:
-ci-en-] –
V. impacienta.impacientare (Dicționar de neologisme, 1986)IMPACIENTÁRE s.f. Faptul de a se impacienta. [Pron.
-ci-en-. / <
impacienta].
impacientare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [
Pr.:
-ci-en-] —
V. impacienta.