imortal - explicat in DEX

imortal (Dicționar de neologisme, 1986)
IMORTÁL, -Ă adj. (Rar) Nemuritor, nepieritor. [Pl. -li, -le. / cf. lat. immortalis, fr. immortel, it. immortale].

imortal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMORTÁL, -Ă adj. nemuritor, nepieritor. (< lat. immortalis, fr. immortel)

imortal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imortál, -ă adj. (lat. immortalis). Care nu e mortal, nemuritor: Dumnezeŭ e imortal. Fig. Etern, perpetuŭ: glorie imortală. S. f., pl. e. Bot. Plevaiță, tavniță.

imortal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imortál (rar) adj. m., pl. imortáli; f. imortálă, pl. imortále

imortal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imortal a. nemuritor.