imoralitate - explicat in DEX

imoralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.

imoralitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrânare. [Cf. fr. immoralité].

imoralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMORALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)

imoralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.

imoralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralitắții; (manifestări) pl. imoralitắți

imoralitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imoralitate f. caracterul celui imoral.

imoralitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. — Din fr. immoralité.