imoralist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al imoralismului. – Din
fr. immoraliste.imoralist (Dicționar de neologisme, 1986)IMORALÍST, -Ă adj. Referitor la imoralism, propriu imoralismului. //
s.m. și f. Adept al imoralismului. [< fr.
immoraliste].
imoralist (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMORALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al imoralismului. (< fr.
immoraliste)
imoralist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al imoralismului. — Din
fr. immoraliste.