imoral - explicat in DEX

imoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral.

imoral (Dicționar de neologisme, 1986)
IMORÁL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale].

imoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMORÁL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)

imoral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imorál, -ă adj. (in-, ne, și moral; fr. immoral). Corupt, depravat, stricat, lipsit de morală: persoană, vĭață imorală. Adv. Fără morală: a trăi imoral. V. amoral.

imoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imorál adj. m., pl. imoráli; f. imorálă, pl. imorále

imoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imoral a. 1. lipsit de principiile morale: om imoral; 2. contrar moralei: carte imorală.

imoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are niciun principiu moral. — Din fr. immoral.