imobilizare - explicat in DEX

imobilizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMOBILIZÁRE, imobilizări, s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. – V. imobiliza.

imobilizare (Dicționar de neologisme, 1986)
IMOBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. ♦ Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. [< imobiliza].

imobilizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMOBILIZÁRE s. f. acțiunea de a imobiliza. ◊ metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. (< imobiliza)

imobilizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IMOBILIZÁRE (‹ imobiliza) s. f. 1. Acțiunea de a imobiliza; nemișcare. 2. (La pl.; CONT.) Bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea economică a unei întreprinderi, care nu se consumă la prima utilizare. Categoriile de i. sunt: corporale (terenuri și mijloace fixe), necorporale (cheltuieli de constituire și de cercetare-dezvoltare, brevete, licențe, know-how, mărcile de fabrică și de comerț, fondul comercial, programe informatice) și financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, alte titluri și creanțe imobilizate).

imobilizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imobilizáre s. f., g.-d. art. imobilizắrii; pl. imobilizắri

imobilizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMOBILIZÁRE, imobilizări, s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. — V. imobiliza.