imobiliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I.
Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din
fr. immobiliser.imobiliza (Dicționar de neologisme, 1986)IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr.
immobiliser].
imobiliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMOBILIZÁ vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni. 2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. (< fr.
immobiliser)
imobiliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imobilizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
imobilizeázăimobiliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I.
Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). — Din
fr. immobiliser.imobilizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imobilizà v.
1. a face imobil;
2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.