imobilitate - explicat in DEX

imobilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMOBILITÁTE s. f. Stare de nemișcare, de neclintire totală. – Din fr. immobilité.

imobilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMOBILITÁTE s.f. Stare de nemișcare, de neclintire. [Cf. fr. immobilité, lat. immobilitas].

imobilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMOBILITÁTE s. f. stare de nemișcare, de fixitate, de neclintire. (< fr. immobilité, lat. immobilitas)

imobilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imobilitáte f. (lat. immobílitas, -átis). Caracteru de a fi imobil.

imobilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imobilitáte s. f., g.-d. art. imobilitắții

imobilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imobilitate f. starea persoanei sau a lucrului ce nu se poate mișca.

imobilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMOBILITÁTE s. f. Stare de nemișcare, de neclintire totală. — Din fr. immobilité.