imobilism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMOBILÍSM s. n. Atitudine de opoziție sistematică și permanentă față de orice inovație, invenție, progres etc.; închistare. – Din
fr. immobilisme.imobilism (Dicționar de neologisme, 1986)IMOBILÍSM s.n. Atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice progres, de orice inovație. [< fr.
immobilisme].
imobilism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMOBILÍSM s. n. atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice inovație, progres etc. (< fr.
immobilisme)
imobilism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imobilísm s. n.imobilism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMOBILÍSM s. n. Atitudine de opoziție sistematică și permanentă față de orice inovație, invenție, progres etc.; închistare. — Din
fr. immobilisme.