imnic - explicat in DEX

imnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.

imnic (Dicționar de neologisme, 1986)
ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].

imnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)

imnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*ímnic adj. m., pl. ímnici; f. ímnică, pl. ímnice

imnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. — Din fr. hymnique.