imn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMN, imnuri, s. n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦
Spec. Cântec religios de preamărire a divinității. ♦
Spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat. – Din
fr. hymne, lat. hymnus.imn (Dicționar de neologisme, 1986)IMN s.n. Cântec de laudă festiv sau ocazional. ♦ Poezie lirică în care este preamărit un erou, un eveniment etc. ♦ Cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă. [Pl.
-nuri, -ne. / cf. fr.
hymne, lat.
hymnus, gr.
hymnos].
imn (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMN s. n. 1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari. ◊ specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc. ◊ cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă. 2. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității. (< fr.
hymne, lat.
hymnus, gr.
hymnos)
imn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)imn (ímnuri), s. n. – Poezie sau cîntec solemn de preamărire.
Fr. hymne. –
Der. imnător, adj. (care proslăvește), invenție personală a lui Alecsandri;
imnar, s. n. (culegere de imnuri).
imn (Dicționaru limbii românești, 1939)*imn n., pl.
urĭ și
e (vgr.
῾ýmnos). Cîntec în onoarea unuĭ zeŭ saŭ unuĭ eroŭ:
un imn luĭ Apóline, imnu luĭ Garibaldi. Cîntec de laudă în biserica creștinească.
imn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imn s. n.,
pl. ímnuriimn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imn n.
1. cântec în onoarea divinității sau a eroilor;
2. odă sacră sau cântare bisericească:
imn de laudă.imn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMN, imnuri, s. n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦
Spec. Cântec religios de preamărire a divinității. ♦
Spec. Cântec solemn apărut odată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale sau de stat. — Din
fr. hymne, lat. hymnus.