imixtiune - explicat in DEX

imixtiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

imixtiune (Dicționar de neologisme, 1986)
IMIXTIÚNE s.f. Amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. immixtion, lat. immixtio.

imixtiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMIXTIÚNE s. f. amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. (< fr. immixtion, lat. immixtio)

imixtiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imixtiúne (ingerință) (-ti-u-) s. f., g.-d. art. imixtiúnii; pl. imixtiúni

imixtiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] — Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.