imitator - explicat in DEX

imitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva sau ceva. – Din fr. imitateur.

imitator (Dicționar de neologisme, 1986)
IMITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care imită pe cineva sau ceva. [Cf. fr. imitateur].

imitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care imită pe cineva sau ceva. (< fr. imitateur)

imitator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imitatór, -oáre adj. Care imitează: maĭmuța e imitatoare, are spirit imitator.

imitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imitatór s. m., pl. imitatóri

imitator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imitator m. cel ce imită sau caută a imita.

imitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva sau ceva. — Din fr. imitateur.