îmbuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I.
Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦
Tranz. și
refl. A (se) îmblânzi. ♦
Tranz. și
refl. A face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [
Prez. ind. și:
îmbún] –
În + bun.