îmbulzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV.
1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci.
2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦
Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. –
În + bulz.