îmbucătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat;
p. ext. mâncare; bucătură.
2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. –
Îmbuca +
suf. -ătură.