îmbrățișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦
Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui.
2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor.
3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [
Var.: (
reg.)
îmbrățoșá vb. I] –
În + brățiș (
reg.).