îmbogăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări.
2. Tranz. și
refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. –
În + bogat.