îmblăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV.
Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦
Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [
Var.: (
reg.)
îmblăcí vb. IV] –
Cf. sl. mlatĩtĩ.