îmblăciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [
Acc. și:
îmblắciu] –
Cf. îmblăti.