îmbia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦
Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦
Tranz. Fig. A atrage. [
Pr.:
-bi-a] – Probabil
lat. *
inviare.