imberb - explicat in DEX

imberb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMBÉRB, imberbi, adj.m. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.

imberb (Dicționar de neologisme, 1986)
IMBÉRB adj., s.m. (Tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. [< fr., it. imberbe, cf. lat. imberbis].

imberb (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMBÉRB adj., s. m. (tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. (< fr. imberbe, lat. imberbis)

imberb (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imbérb, -ă adj. (lat. imberbis și imberbus, d. in-, ne, și barba, barbă). Fără barbă. Fig. Iron. Prea tînăr. V. spîn.

imberb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imbérb (livr.) adj. m., pl. imbérbi; f. imbérbă, pl. imbérbe

imberb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imberb a. 1. care n’are încă barbă, spân. 2. (ironic) prea tânăr.

imberb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMBÉRB, imberbi, adj. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. — Din fr. imberbe, lat. imberbis.