imbecilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBECILITÁTE, (
2)
imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie.
2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din
fr. imbécilité, lat. imbecilitas, -atis.imbecilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie.
2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr.
imbécillité].
imbecilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMBECILITÁTE s. f. 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< fr.
imbécillité, lat.
imbecillitas)
imbecilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*imbecilitáte f. (lat.
imbecillitas, -átis). Caracteru omuluĭ imbecil.
imbecilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imbecilitáte s. f.,
g.-d. art. imbecilitắții; (fapte, vorbe)
pl. imbecilitắțiimbecilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imbecilitate f. slăbiciune de minte ce face incapabil de a raționa, de a înțelege.
imbecilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBECILITÁTE, (
2)
imbecilități, s. f. 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie.
2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. — Din
fr. imbécillité, lat. imbecilitas, -atis.