imbecil - explicat in DEX

imbecil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.

imbecil (Dicționar de neologisme, 1986)
IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].

imbecil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMBECÍL, -Ă s. m. f., adj. (om) cu capacități mintale foarte reduse; prost, tâmpit. (< fr. imbécile, lat. imbecillus)

imbecil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imbecil, -ă adj. (lat. imbecillis și imbecillus, d. in-, ne, și báculus și báculum, baston, adică „nesprijinit”. V. bacil, bacteriĭ). Slab, păcătos, prost: acest om e un imbecil. Adv. În mod imbecil.

imbecil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; adj. f., s. f. imbecílă, pl. imbecíle

imbecil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imbecil a. și m. 1. slab de minte; 2. care vorbește sau lucrează neghiobeste.

imbecil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). — Din fr. imbécile, lat. imbecillus.