îmbăiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) lega cu
băieri, a (se) prinde în băieri. ♦
Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [
Pr.:
-bă-ie-. –
Var.: (
reg.)
îmbăirá vb. I] –
În +
baieră.